Domnul a stat la Matei
Cu vameși și desfrânate,
I-a uimit pe farisei
Că-i vedeau doar prin păcate.
Iisus însă i-a-nvățat:
„Milă voiesc, iar nu darul”,
„Cine-i fără de păcat
Să ridice bolovanul”.
Noi așa suntem cu toții
Ne uităm la ambalaj.
E iluzia dreptății,
Mai-n-adânc n-avem curaj.
Cine știe fiecare
De ce a făcut așa …
Dacă am fi fost noi, oare,
Fapta n-ar fi fost mai rea?
Ori în suflet, ori în viață,
Câte daruri a avut?
De la alții ce-l învață,
Sau prin câte a trecut?
Dacă nu-ți provoacă milă
Pentru sufletele lor,
Dacă tot ce simți e silă,
Mergi și-nvață mai cu spor!
Poți să fii corect si harnic,
Precum fiul cel fidel,
Dacă nu ești un pic darnic
Poți rata cerescul țel.
Că-i consoarta, că-i vecinul,
Prieten sau necunoscut,
De pe stradă, din tot locul,
Cugetă: mil-ai avut?
La ce bun dreptatea, banul,
Dacă treci pe lângă cel
În nevoi? Sau când păcatul
Poate-l biruie pe el …
Fă precum Samarineanul,
Fă cu milă, fă ceva,
Taci, mângâie-l sau ridică-l,
Fă-l să simtă dragostea!
Și-n pilda cu zece fecioare
Hristos zice cam la fel:
Untdelemn cine nu are,
Nu are parte de El.
Ne-nvață și Sfântul Pavel:
Trupul de-l dai în cuptor,
Fără dragoste, răbdare,
Ești chimval răsunător.
Datorăm mila cu care
Greșiților să iertăm,
Că și noi, ca fiecare,
Cu păcate ne-ntinăm.
Cred c-ai înțeles mesajul
Și acum și pururea:
Ai văzut Samarineanul,
Fă și tu asemenea!
