Maică Sfântă, Preacurată,
Cu totul nevinovată,
Pe Cuvântul ai născut,
Pe Cel fără de-nceput.
Nu sunt vrednic, știu prea bine,
Să laud cum se cuvine
Numele tău cel preasfânt
De aici de pe pământ.
Încă de când erai copilă
Ai fost atât de umilă
Și fără părinți ai stat,
Te-ai plecat și ai răbdat.
Numai sufletul tău știe
Cum a găsit bucurie
În lucrare, în virtute,
În rugăciunile multe.
Și pe când erai fecioară
Ai mai luat înc-o povară
Pentru a noastră mântuire:
Taina cu buna vestire.
Prin cuvânt tu ai primit
Pe Cuvântul Cel slăvit.
Și lui Iosif printr-un vis
Inima i s-a deschis.
În pântece a săltat
Și te-a binecuvântat
Ioan, cel ce-avea să fie
Îngerul cel din pustie.
Decretul de numărat
Spre Betleem te-a purtat,
Unde-n iesle ai născut
Pe Hristos Cel ne-ncăput.
Noi acum ne bucurăm
De naștere și uităm
Setea, oboseala, drumul,
Poate frica, foamea, frigul.
O minune, o minune,
Cum fără de stricăciune
A trecut prin tine Focul
Când s-a împlinit sorocul.
Taina s-a descoperit
La păstori și au venit
Să se-nchine și ei, dragii,
Apoi au venit și magii.
După opt zile I-ai pus
Numele cel sfânt, Iisus.
Simeon ți-a prorocit:
Sufletul-ți va fi rănit.
Spre Egipt drum lung și greu,
Fugind de Irod cel rău,
Ați mers și el a tăiat
Mii de prunci fără păcat.
Cu smerenie ți-ai dus
Soarta și spre Cel de sus
Inima ți-ai ridicat
Și din toate te-a scăpat.
În Egipt, în Nazaret,
Ai crescut, nu un profet,
Ci chiar pe Iisus Hristos,
Copilul Cel luminos.
Multă vreme n-ai văzut
Minuni, semne și-ai avut
Grijă de El ca să crească,
Misiunea să-Și plinească.
A venit și vremea Lui:
Vestirea Cuvântului.
Neștiind unde era,
La El gândeai pururea.
Ca o mamă, cine știe,
Când ai avut bucurie,
Sau când sufletul ți-a plâns,
Sau când inima s-a strâns.
Ai văzut într-un sfârșit
Pe Fiul tău răstignit
Și-atunci prin inima ta
A trecut și sabia.
Mielul Cel demult vestit
Pentru oameni S-a jertfit,
Dar apoi a înviat
Și pe morți i-a ridicat.
După lacrimi și durere,
După a Sa Înviere,
A venit și vremea ca
Să te bucuria pururea.
Ai mai trăit pe pământ
Până la momentul când
Fiul tău Cel prea iubit
Adormirea ți-a vestit.
Ai fost întru nestricăciune
Și la naștere și-ți spune
Hristos că și din mormânt
Va ieși trupul tău sfânt
Nestricat. Și în vecie
Vei fi întru bucurie
Mai presus de îngeri și
Pe noi ne-oi acoperi.
Tu, Cerească Împărăteasă
Și a Domnului Mireasă
Nu ne lăsa nici pe noi,
Că suntem săraci și goi
De virtuți. Și te rugăm
Să ne ierți și să scăpăm
La cereasca judecată,
Maică Sfântă Preacurată!