În viață, pe drumul tău,
Dai de bine, dai de rău.
Iar și iar, la fiecare,
Vine câte o-ncercare.
Când e noapte, nu-i lumină,
Sau când ai inima plină,
Nu uita ce deja știi:
Mâine vine-o nouă zi.
Când iubești sau când muncești
Fără să vrei mai greșești.
Iar și iar, nu te lăsa,
Caută și vei afla!
Te supără cineva …
Bine-ar fi să poți ierta
Iar și iar, chiar dacă-i greu,
Deschide sufletul tău.
Vrei ceva și nu se-ntâmplă.
Nimic nou … cugetă încă:
Toate-mi sunt de folos oare?
Răbdare și iar răbdare!
Are-un om o neputință,
Din trup, suflet sau voință.
Fii atunci tu blând din fire,
Arată-i bunăvoire.
Cade frunza, trece toamna,
Vine-nghețul, frig e iarna,
Amorțite-s toate afară,
Dar urmeaz-o primăvară!
Vineri a fost răstignirea,
Ai nădejde, sus privirea!
Duminica va veni
Și cu ea veșnica zi.
Cu oricare încercare,
Oricât ar fi ea de mare,
Tu să-ți întărești credința
Care-aduce biruința.
Vrei putere? Nu uita,
Ea vine cu dragostea
Ce o simți. Cu ea vei duce
Orice greu și orice cruce.
De îți trece os prin os,
Pun-te-n fața lui Hristos.
El să-ți fie model, țintă,
Prieten ș-izvor de putință.
Să n-ai frică nici de moarte,
Căci după ea, mai departe,
Va urma și Învierea
Care i-a furat puterea.
Pân-atunci e bine-a spune
Iar și iar o rugăciune,
Ca atunci când îți e greu
Să te-ajute Dumnezeu.
