Printre griji si alte cele,
Mai ușoare sau mai grele,
Pricepi la un moment dat
Că-n adânc ești gol, uscat.
Multe pofte și dorințe,
Sau nevoi, obișnuințe,
Au trecut cum au venit,
Niciuna nu te-a-mplinit.
Poți sa alegi să-ngropi durerea,
Să simulezi fericirea,
Sau poți naște o-ntrebare,
Să pornești o căutare
Sa afli, cat oi trăi,
Ce te poate împlini,
Și nu pleacă de la tine
Tot așa degrab cum vine.
Un răspuns ni-l dă Zaheu,
Căutând pe Dumnezeu,
În copac s-a cățărat,
Cu privirea L-a aflat.
Hristos i-a dat un răspuns,
În casa lui a ajuns,
Și Zaheu, cutremurat,
Ținta vieții și-a schimbat.
Sau fiul cel mic, plecat,
Ce pe-avere s-a bazat
Și viața și-a risipit,
Până n-a rămas nimic.
Din dureri, din suferință,
O scânteie de credință,
Un gând bun a licărit,
S-a trezit, s-a pocăit:
„Sunt păcătos, am greșit,
Voia mea mi-am împlinit,
Mi-e rușine și mi-e greu,
Dar mă-ntorc la Tatăl meu.
Recunosc, îmi cer iertare,
Poate mi-o da de mâncare,
Afară nu m-o lăsa
Și de mine s-o-ndura.”
Are El, Cerescul Tată
O milă nemăsurată
De noi toți, de fiii Săi,
Că suntem flămânzi și goi.
Un cuvânt, un gest și-ți șterge
Oricare fărădelege.
„Cere și ți se va da,
Caută și vei afla.”